Lumea Cristinei este o expoziție de pictură cu lucrări realizate de artistul Mircea Iordache.

Povestea Cristinei începe în 2022, spre sfârșitul lunii noiembrie. Eu și Mădălina ne mutam în Olanda, din cine știe ce motiv. Cum fac tinerii răzvrătiți, nesiguri sau răticiți. Asta a fost ultima poză făcută în țară, cu mătușa mea plângând la un concert Om la Luna, după ce am insistat să meargă cu noi în seara dinaintea plecării noastre.

Iar asta a fost prima poză făcută în Olanda, pe 1 Decembrie 2022, ziua națională.

Eram doi români care de ziua națională își imaginau viitorul pe alte meleaguri. Cineva mi-a zis că “nicio bordură din Olanda nu a fost pusă fără ca cineva din altă țară să nu sufere sau să plătească pentru ea”. Nu am fost și nu sunt nici astăzi în asentiment cu el pe acest subiect, am văzut cum muncesc olandezii care nu-s precupeți până în pânzele albe, și dacă ar fi adevărul, pentru noi ar fi irelevant, noi aici oricum ne votăm ciocoii.

După doar nouă luni de locuit în Olanda, într-un orășel numit Wormerveer, la nord de Amsterdam, noi, eu și Mădălina, deja ne pregăteam să ne întoarcem în România. Era vară târzie, în septembrie urma să traversăm Europa cu mașina de la vest la est, dar înainte să facem asta am hotărât să vizităm locuri, lucruri și oameni. Așa am ajuns la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, mă rog, doar Mădălina, în timp ce ea era acolo eu și un foarte bun prieten ne uitam la „arta” Muzeului de Artă Modernă, vezi mai jos.

Când a ieșit de acolo mi-a povestit cu însuflețire cât de marcant a fost unul dintre tablouri, cât de impresionant, și cum trebuie și eu NEAPĂRAT să-l văd. Era vorba de Almond Blossoms al lui Van Gogh. Nu l-am văzut nici în ziua de astăzi, deși am revenit în Olanda de nenumărate ori de atunci. Adevărul e că chiar și poza tabloului este impresionantă, îmi imaginez că „în persoană” este întradevăr fascinant.

Am fost față în față cu multe tablouri celebre în peregrinările noastre mioritico-olandeze, unul din ele fiind Olanda însăși. Ne bucurăm că am avut curaj, că am fost, că am văzut și că am adus o parte din ea cu noi.

În septembrie 2023 ne mutasem în Micul Paris, cu planuri vagi și idei confuze. Știam doar că nici aici nu vom rămâne decât atât cât va fi nevoie. Am profitat și de București, că e al nostru și de multe ori bun.

Aproape de iarna anului 2023 am început să mă gândesc la un cadou de Crăciun pentru Mădălina. Fiind întotdeauna extraordinar de inspirat, am decis că o reproducere a TABLOULUI ar fi un cadou excelent. Așa că am început să caut. Am găsit pe un site românesc această “adaptare” a tabloului original.

Zis și făcut, am dat comandă, tabloul a venit cu câteva zile înainte de Crăciunul anului 2023, este și astăzi tabloul preferat al Mădălinei, de care nu s-ar despărți, citez, “nici pentru 500 de milioane”.

Așa arată strâmb încadrat pe peretele sufrageriei noastre din București. Ne plăcea, era ceva care ne încălzea, ne calma, ne ținea pe loc uneori în vâltoarea muncii, planurilor și a Bucureștilor. Am decis, cred că doar eu, că mai merge unul. Mi-am adus aminte că prin 2021, când firma la care lucram trecea printr-o pasă proastă, răsfoiam wikiart, în urma sugestiei unui alt bun prieten. Și pe acest wikiart am descoperit că arta e mai mult decât banane lipite de pereți. Am rămas și încă sunt fascinat de tabloul acesta al lui Atkinson. Găsisem incredibil că cineva putea să picteze așa ceva.

Am început să-i arăt și Mădălinei astfel de tablouri, și printre ele, a rămas și ea surprinsă de acesta.

Așa că inevitabil am contactat firma respectivă și am cerut un preț pentru ele. Iată-le, din nou aiurea încadrate, la noi în sufragerie și dormitor.

Am vrut încă unul, poate două. Am încercat să contactez iarăși firma respectivă, nu am mai reușit niciodată să intru în contact cu ei. Prin urmare, urma să aflu cine este domnul sau doamna Iordache care ne-a semnat transformarea apartamentului temporar din București. Știam că e probabil cineva din Bacău, și că probabil îl sau o cheamă Iordache. Am căutat pe diverse grupuri de Facebook, până când l-am găsit.

Am convenit cu dl. Iordache să ne facă patru tablouri. Nu știam că după discuția noastră, ambele case ale bunicilor mei vor fi inundate, și faptul că efortul financiar al reconstrucției și redării demnității lor va fi majoritar al nostru. Cumva ne-am descurcat și cu asta, cu mult ajutor din partea familiei si prietenilor, cu muncă și optimism. Spre final de 2024, când noi eram ocupați cu materiale pentru noua casă a bunicilor, bani, acte, organizare etc. domnul Iordache ne-a surprins cu unele dintre cele mai impresionante tablouri din colecția noastră.

Colaborarea noastră a continuat, iar astăzi dorim să arătăm lumii colecția noastră, în cadrul expoziției Lumea Cristinei.

Expoziția se va desfășura de pe 20 iunie până pe 9 iulie, la Casa Artelor, Str. Domnească nr. 58, Galați.

Accesul este gratuit iar orele de vizitare sunt L-V: 08-20, S: 08-12.

Lista cu lucrările expuse se poate vedea aici.

Mai multe detalii la telefon 0756 494 806.

În imagine este autorul lucrărilor, dl. Mircea Iordache.